La limita de jos a cerului

Şi m-am întors… de data asta cu o recenzie de film, pentru că în ultima vreme m-am plictisit teribil de tehnologie.

„La limita de jos a cerului” e cel mai recent film semnat de Igor Cobileanski. Dacă nu aţi auzit de el, e un regizor moldovean faimos pentru trei scurtmetraje GENIALE:

  • Saşa, Grişa şi Ion
  • Când se stinge lumina
  • Plictis şi inspiraţie

Vă recomand să le (re)vedeţi, scop cu care am pus le-am finalul articolului.

Deşi în 2008 a realizat un lungmetraj cu Mircea Diaconu în rolul principal (îl puteţi vedea aici), dar acel film a fost considerat „pentru TV”, aşa că abia anul acesta a apărut debutul lui oficial cu un lungmetraj de cinema. Povestea este scrisă de Corneliu Porumboiu, un alt cineast moldovean (de data asta de dincoace de Prut), care a câştigat numeroase premii internaţionale pentru filme ca „A fost sau n-a fost” (filmul care pune Vasluiul pe hartă) sau „Poliţist, adjectiv”. Actorii sunt aproape toţi moldoveni, iar director de imagine a fost Oleg Mutu, nume aproape omniprezent pe genericele filmelor din Noul Val.

„La limita de jos a cerului” nu se mai înscrie în linia umorului negru debordant din scurtmetrajele amintite mai sus. În schimb, e din primele secvenţe un „clasic” al Noului Val. Populat de anti-eroi, filmat în afara studiorilor, multe scene aproape în timp real, concentrat pe existenţa minoră din oraşe mărunte şi gri. Existenţa personajelor din film se desfăşoară într-un cadru extrem de îngust (precum camera în care trăieşte protagonistul) şi, întocmai ca în oraşele mici, toate traseele lor se intersectează.

Personajul principal e Viorel, tânăr de 19 ani jucat de un student în anul IV la actorie (deşi ca anecdotă trebuie notat că specializarea lui e teatrul de păpuşi). Viorel stă cu maică’sa, face mic trafic de droguri şi nu are perspective sau speranţe în viaţă. Nu e doar anti-erou, ci şi erou secundar, un sidekick al lui Gâscă, prietenul lui, pe care îl ajută cu traficul de iarbă şi încercările lui de a zbura cu deltaplanul.

Ritmul filmului e lent ca rumegatul unei vaci, într-o indiferenţă şi o indecizie caracteristice personajului şi specifice Moldovei în general. Viorel nu are vise, idealuri, dorinţe şi singurele lucruri care pun intriga în mişcare sunt cicăleala maică’si de a-şi găsi o slujbă şi îndrăgosteala lui de o coafeză promiscuă căreia îi livra iarbă.

La limita de jos a cerului

Existenţa lui e minoră şi indecisă. Nu ştie ce să aleagă între o slujbă cinstită de rahat şi sarcina de cărăuş în povestea cu traficul de droguri. Nu îşi poate face curaj să se apropie de coafeză sau să îi spună altcuiva ce simte. Până la final, însă, la fel cum Gâscă reuşeşte să zboare cu deltaplanul, Viorel găseşte o modalitate ingenioasă de a rezolva situaţia încâlcită în care s-a băgat.

Nu doar tematica scenariului scris de Porumboiu aminteşte foarte mult de „Poliţist, adjectiv”. Atmosfera filmului mi s-a părut şi ea foarte similară, deşi de data aceasta povestea e spusă din punctul de vedere al celeilalte tabere, iar cel urmărit este chiar poliţistul care ar trebui să îi prindă. Cele două filme alcătuiesc un fel de diptic, deşi Cobileanski a spus explicit că nu şi-a dorit asta.

Umorul pe care îl aşteptam de la moldovean punctează acţiunea la intervale regulate, dar e prezent într-o doză mult mai mică faţă de cum mi-aş fi dorit. Pentru non-moldoveni, însă, dialectul însăşi va fi suficient motiv de haz, deşi vor avea nevoie de puţin timp de acomodare până să înţeleagă complet dialogurile.

Per total, „La limita de jos a cerului” e un film reuşit, deşi nu genial. Este însă obligatoriu de văzut, pentru simplul motiv că tinerii regizori de la noi fac filme excelente, pe care le laudă şi premiază întreaga lume, numai noi nu mergem să le vedem. La ce bun să faci filme premiate la festivaluri, când cei care vorbesc aceeaşi limbă cu tine sunt prea proşti sau prea leneşi ca să vină în cinematograf.

Nota: 8/10

Până ajungeţi la limita de jos a cerului, vă recomand să experimentaţi scurtmetrajele lui Cobileanski, la limita de sus a umorului:

Galerie foto:

This slideshow requires JavaScript.

 

Lasă un comentariu