Vine, vine primăvaaaaara…

martisorA sosit din nou acea perioada a anului în care păsărelele cântă, copacii înfloresc, iar bărbaţii sunt aduşi la sapă de lemn cu câte cadouri şi flori trebuie să cumpere de Ziua Îndrăgostiţilor, 1 martie şi, bineînţeles, Ziua Femeii.

Cât priveşte ziua de mâine, în fiecare an e greu să cumperi mărţişoare drăguţe – dar diversificate – pentru toate colegele de la birou. Nemaivorbind de soţii sau mame, pentru care trebuie un efort suplimentar. Pentru ele nu trebuie să fie doar OK, trebuie să fie deosebite.

Dar anul ăsta a depăşit parcă toate aşteptările… în rău.

Toate tarabele din pieţe, standurile din mall-uri şi trotuarele obişnuite sunt umplute cu tone de kitsch. Sub numele de mărţişoare, aceste perfecţiuni liliputanice ale prostului gust inundă străzile şi vieţile bărbaţilor de pretutindeni.

E ca şi cum China, India şi Turcia la un loc şi-au unit forţele şi au aruncat peste noi o bombă atomică a kitsch-ului.

Spaţiile publice au devenit locul de desfăşurare al unui carnaval al prostului gust, în care milioane de actori mici dar încăpăţânaţi flutură lamura chinezăriei, a talciocului şi a artizanatului de mahala. În faţa spectacolului te cuprinde o dublă triplă cruceală:

  • ce minte e în stare să producă atâtea forme de rebut plastic?
  • cine naiba cumpără toate porcăriile alea? Şi, prin consecinţă…
  • sunt femei care chiar primesc aşa ceva de 1 martie?

Din ce-am observat în peregrinările mele pe la tarabele cu tot felul de ţigănci şi alte halebarde, domină motivele animaliere: broaşte ţestoase diforme, pisici lungite şi contorsionate, elefanţi cu sau fără puradei pe lângă, crocodili nestemaţi şi reptile sclipicioase. Ca să nu mai vorbim de nelipsitele bufniţe cu ochi bulbucaţi.

Prezenţi sunt şi „clasicii”: trifoiul e de bază, iar potcoava reprezintă în continuare. Fără număr.

Persistă desigur şi motivele tradiţionale – ţărăncuţa şi flăcăul – dar reinventaţi ca un fel de pokemoni în ie, cu ochi oblici de asiatic şi lipsiţi de orice trăsături.

Sunt atât de multe mărţişoare urâte, şi sunt urâte în atât de multe feluri, încât ai senzaţia că eşti prins într-un coşmar. Aş fi vrut să pun aici câteva poze, dar mi-a fost teamă că dacă îndrept camera telefonului către ele îmi crapă ecranul. Dar nu e uşror să le rataţi, pe oriunde aţi merge

Tuturor celor care au plecat în căutare, le urez mult succes. În ce mă priveşte, cum spunea colindul, drumu-i lung ş-am obosit.

Lasă un comentariu