Cum, unde şi cât să dăm şpagă? – piatadespaga.ro

Dacă eşti român, înseamnă că ai dat şpagă. Mai devreme sau mai târziu, fie cu mâna ta sau a altuia, e inevitabil că ai oferit cel puţin o „atenţie”.

Fie că te-a oprit poliţia şi voiai să îţi păstrezi carnetul, sau ai fost la spital şi îţi doreai să fii tratat omeneşte, sau ai ajuns într-o instituţie şi voiai să îţi găseşti o rezolvare la care aveai dreptul, ai fost obligat, direct sau indirect, să dai mită. Fie poliţistul te-a fezandat până ai înţeles cum se rezolvă, fie pacienţii de salon ţi-au spus cât mai e „cursul” pentru operaţie, sau doamna de la informaţii ţi-a sugerat că o ciocolată la Tanti Geta te scuteşte de multe drumuri în plus.

Mita bani spaga coruptie
Chiar nu putem să „ne înţelegem”?

Să fim sinceri: ai dat şpagă. Dacă n-ai dat, înseamnă fie că au dat alţii pentru tine, fie că ţi-a fost foarte greu. Ca român, vei ajunge mai devreme sau mai târziu într-o astfel de situaţie în care „atenţia” te scapă de o situaţie incorectă, delicată sau pe care doreşti să o eviţi.

La români, şpaga e ca o cangrenă. E răspândită în întreg corpul social şi întipărită în inconştientul nostru colectiv. De la taximetrişti sau portari şi până la medici şi funcţionari, toţi ştim că „trebuie” să dăm, iar ei toţi „aşteaptă” să dăm. Excepţiile sunt atât de puţine, încât servesc mai mult drept curiozităţi sociale.

Nu e vorba că suntem un popor de oportunişti lipsiţi de morală, sau că ei sunt cu toţii corupţi şi venali. La noi şpaga a devenit un obicei social, un fel de „bună ziua” mai deosebit, un „how do you do” care se strecoară în buzunar. O vedem de mici, de când avem prima problemă care necesită o vizită la doctor sau când avem prima întâlnire cu ciocolata doamnei învăţătoare. Dintr-o combinaţie a unui sistem public disfuncţional şi a unei nefaste moşteniri fanariote a bacşişului, ne-am obişnuit să fim schizoizi din naştere. Există două sisteme: cel oficial al instituţiilor statului şi cel paralel, care trăieşte în aceleaşi instituţii, ca o umbră care îţi întunecă drumul până o potoleşti cu bănuţii care zornăie.

Medic buzunar spaga plic mita
Un buzunar pe care îl cunoaştem cu toţii

Problema cea mai mare pe care o au românii cu şpaga nu e cea morală. Puţini se revoltă, iar ei sunt obligaţi curând să se resemneze. Sunt de ajuns 2-3 experienţe în care să fii umilit, lipsit de drepturile tale sau chiar ameninţat, ca să nu îţi mai doreşti să ajungi într-o astfel de situaţie.

Dar şi după ce te-ai resemnat că vei da „o atenţie”, nu e deloc uşor. E un gest de care ne e ruşine (aproape) tuturor. Nemaivorbind despre cum să dai şpagă fără să fii văzut sau fără să te simţi umilit, de multe ori nici măcar nu ştii cât să dai. Şpaga rămâne întotdeauna ceva despre care auzi peste tot, dar despre care nimeni nu vorbeşte.

Dar există un site care ţine evidenţa acestei burse de şpagă. Pentru că, ştim prea bine, pentru orice circumstanţă sau instituţie, există un preţ corect. Piaţa de şpagă îţi spune unde au dat ceilalţi şpagă şi cât anume au dat. Există o listă a şpăgilor, dar şi o hartă a şpăgilor. Acolo vezi care sunt cele mai corupte judeţe sau oraşe. Tot astfel, găseşti repede exact clădirea în care urmează să păşeşti mâine. Dacă vei da şpagă este alegerea ta. Dar măcar ştii dacă acolo au „cotizat” şi alţii, şi cam care e „tariful”.

Piata de spaga - harta mitei in Romania

Piaţa de şpagă e extrem de utilă şi pentru că în urma informaţiilor colectate poate genera statistici. Care sunt domeniile cele mai corupte, care e media anuală de şpagă pe care o dau românii, cum a evoluat mita pe parcursul anilor? (Foarte interesant e să vezi cum a scăzut şpaga odată cu criza…). Există chiar şi un indicator de satisfacţie – cât ai primit în schimb pentru atenţia dată?

Foarte important: toate informaţiile sunt colectate anonim. Site-ul e întreţinut de o asociaţie non-guvernamentală şi non-profit. Nu se ocupă nici cu combaterea corupţiei, nici cu anchetele, nici cu moralizarea. Dar oferă un instrument extraordinar de informare. Iar acest instrument, dacă ajunge la punctul critic necesar de utilizatori, va deveni un semnal de alarmă de neignorat pentru instituţiile care chiar se ocupă cu prevenirea sau combaterea micii corupţii.

Folosind Piaţa de şpagă poţi afla dacă:

  • trebuie să dai şpagă acolo unde te duci?
  • poţi să mergi în altă parte, unde nu va trebui să „cotizezi”?
  • dacă trebuie să dai şpagă, cât anume să dai?

Site-ul devine cu adevărat util doar dacă oamenii îl folosesc. Asta înseamnă că fiecare trebuie să intre şi să identifice locurile în care (nu şi oamenii cărora le-)  au dat şpagă. Toate comentariile sunt moderate, pentru a preveni semnalările false şi atacurile la persoană.

Este un exemplu perfect de puterea implicării sociale. Dacă toţi am intra să ne scriem istoria personală a mitei, am da mai rar şpagă, am cheltui mai puţini bani, iar instituţiile cele mai infestate ar fi automat curăţate, fie prin intervenţie din partea statului, fie pur şi simplu prin scăderea ofertei de şpagă. Mica corupţie funcţionează după legea cererii şi ofertei: „preţul corect” se stabileşte la întâlnirea dintre oferta celui care dă mită şi cererea celui care se lasă corupt. Despre şpagă te poţi informa ca despre orice alt produs pe care îl cumperi: unde e mai ieftin şi unde nu te costă nimic?

Vă invit să intraţi pe Piaţa de şpagă şi să mărturisiţi anonim, ca în confesional, unde şi cu cât aţi păcătuit. Şi, desigur, care a fost gradul de satisfacţie 🙂

 

2 thoughts on “Cum, unde şi cât să dăm şpagă? – piatadespaga.ro

Lasă un comentariu