Lauda lui Ron Howard – Rush: rivalitate şi adrenalină

Nu e vorba de o laudă adusă lui Ron Howard, regizor care în general nu îmi spune multe şi care a semnat, printre câteva filme bune, şi porcării ilustre (precum adaptările după romanele lui Dan Brown). E vorba despre Niki Lauda, pilotul de Formula 1 care în 1976 se bătea pe viaţă şi pe moarte (nu e o metaforă) cu James Hunt, britanic ce conducea pentru McLaren.

Rush e filmul în cauză, tradus la noi cu subtitlul „Rivalitate şi adrenalină”. Şi, deşi când te uiţi la Ron Howard vezi atâta adrenalină câtă găseşti într-un Saint-Bernard, chiar livrează ce promite. Povestea e în întregime reală, dar nu ai crede-o nici într-un milion de ani. Totul pare scris de un scenarist supraplătit şi amorezat de whisky de la Hollywood.

Rush: rivalitate si adrenalina, regizat de Ron Howard

Sigur că filmul are o încărcătură foarte mare pentru mine, mă uitam la Formula 1 de când eram suficient de mic să spun „vrum-vrum”. Mai mult, sunt un geek adevărat, cu diplomă, iar o dată la fiecare două săptămâni între orele 3 şi 5 timpul intră într-o zonă sacră a zumzăitului motoarelor care ajung la 18.000 de ture.

Dar Rush e mai mult decât vrum-vrum pentru băieţelul din tine. Da, are viteză, zgomot, accidente, gagici sexy şi maşini de curse şi mai sexy, din epoca aurie a anilor ’70. Însă dincolo de asta e povestea unei rivalităţi extraordinare, purtate cu adevărat la limită. În vremea aia conceptul de siguranţă nu exista în lumea curselor de maşini. Piloţii mureau frecvent pe circuit, cam 2 din 25 în fiecare an.

Rivlităţi au existat întotdeauna pe circuit, însă 1976 a adunat toate simbolurile şi clişeele posibile. De o parte e un playboy englez care pilotează pentru McLaren, blond şi arătos, iresponsabil şi sexy. Un personaj care descrie (laudativ) maşinile de curse ca „bombe pe roţi” şi pentru care femeile sunt atrase de piloţi pentru că se joacă în fiecare week-end cu moartea. Iar James Hunt a ştiut să se joace cu viteza, femeile, gloria, băutura, drogurile.

De cealaltă parte e Niki Lauda, un austriac lipsit de orice carismă, metodic, geniu la mecanică, sincer până la limita autismului. Cu dinţii din faţă foarte proeminenţi, a căpătat porecla „Şobolanul”, iar asta l-a deranjat atât de puţin încât a fost de acord ca sponsorul să îi treacă supranumele pe cască. Lauda avea o imagine foarte clară asupra riscurilor pe care şi le asumă piloţii şi o definiţie şi mai clară despre riscurile pe care era el dispus să şi le asume. Pilota nu pentru că e sexy, nu pentru adrenalină sau glorie, ci pentru că nu găsise altceva mai lucrativ de făcut cu talentele şi abilităţile sale. Dintre care, aşa cum spune personajul din film, cel mai important e fundul pe care i l-a dat Dumnezeu, graţie căruia putea să simtă orice se întâmplă într-o maşină.

Rush: rivalitate si adrenalina, film despre Formula 1 regizat de Ron Howard

Totul pare până aici un clişeu: playboy englez, carismatic şi iresponsabil vs. nemţalău plicticos, metodic, enervant de bun la mecanică, urâcios şi nespectaculos. McLaren vs Ferrari. Unul din ei aproape moare într-un accident şi revine pe pistă cu bandajele încă îmbibate de sânge. Descalificări, jocuri de culise şi politică. Campionatul se decide în ultima cursă, plouă torenţial, iar campionul modial câştigă la doar un punct diferenţă, pe ultimele tururi.

rush_ver4_xlgŞi până să citesc despre povestea lor după ce am văzut filmul, am crezut că e totul fabricat de scenarişti. Dar nu e. Niki Lauda însuşi, un om ireverenţios şi fără subtilităţi, a spus că e impresionat de cât de aproape a rămas filmul de realitate.

Rush e un film care nu pretinde că e mai mult decât ceea ce este. E un film despre sport şi despre maşini. Dar e unul al naibii de bun. Actorul care îl interpretează pe Lauda, Daniel Bruhl, face un rol extraordinar. Iar Chris Hemsworth, un Gigi blond şi plin de muşchi pe l-aţi văzut probabil în „Thor”, se achită de sarcină cel puţin decent, deşi are ceva din frumuseţea excesiv de lucrată şi fardată specifică Hollywoodului.

La mine a intrat pe locul I în lista filmelor cu maşini. Dacă vă plac motorsportul sau maşinile în general, e un must-see. Vă recomand să îl vedeţi la cinematograf, pentru că sunetul asurzitor de motoare face jumătate din atmosfera filmului. De asemenea, nu citiţi absolut nimic despre el înainte să îl vedeţi (în afara acestui articol, desigur). Recenziile de pe net sunt pline de spoilere şi ar fi mare păcat, pentru că povestea e chiar palpitantă. Nu vă uitaţi nici măcar la trailer, şi acela e plin de spoilere.

And one more thing: nu vă duceţi la cinema cu maşina. Când o să plecaţi de acolo o să aveţi senzaţia că sunteţi altcineva într-o altă maşină. Face rău şi la carnet, şi la maşina 😉

Nota: 8/10

Galerie foto

Lasă un comentariu